Folclor

Costumul popular dâmboviţean păstrează elemente specific locale (gheba, scurteica, vâlnicul, cămaşa bărbătească cu fustă) confecţionat în gospodaria ţărănească şi se compune din : zeghea de lână, cămaşa, izmenele din cânepă, ştergarele şi ciorapii. dar s-a îmbogăţit şi cu influenţe ale zonelor folclorice limitrofe ce se regăsesc în coloritul costumaţiei sau ornamentaţia fotei şi a iei. Cu toate astea se poate afirma că portul popular zonal se remarcă prin valoare artistică, linie elegantă, compoziţie ornamentală şi cromatică.

Alături de arhitectura care se încadrează în caracteristicile zonelor geografice (câmpie şi subcarpatice), arta populară locală este sugestivă prin textilele de interior (ştergare, covoare, peretare) cu un conţinut bogat în forme geometrice şi o cromatică armonioasă care redau o atmosferă personală interioarelor ţărăneşti.

Folclorului copiilor din zonă cuprinde o mare diversitate de manifestări, de la versuri scandate până la creaţii muzicale mai evoluate.
Din creaţiile copiilor intalnim :
a) cântece şi versuri adresate :
- elementelor naturii (soare, lună, ploaie, curcubeu);
- vieţuitoarelor (insecte, animale);
- obiectelor neânsufleţite

b) Cântece şi jocuri legate de perioadele calendaristice :
- perioada de iarnă : Sorcova, Pluguşorul, Colindul, Cântecul de stea ;
- perioada de primăvară : Înfraţit/Însurăţit, Homanul, Lazărul, Scaloianul/Muma ploii, Paparuda etc.

Cântecul de leagăn este o creaţie a adulţilor pentru copii, rezultată din necesitatea acestora de a interveni în păstrarea echilibrului veghe-somn al copilului. Din acest fapt rezultă folosirea unor mijloace şi procedee artistice ce au un efect liniştitor al unor ritmuri muzicale şi kinestezice (legănatul). Este o specie a cântecului liric, având ca tematică
dragostea mamei faţă de copil, sau visele/nădejdile ei legate de viitorul acestuia. Apar elemente din regnul animal(peşte, căluţ, etc) sau vegetal (ghiocel, micşunel, etc).
Textul se bazează pe un refren (nani, nani) repetat sau combinat cu un cuvânt de alint. Acestui text îi corespunde un motiv muzical generator de 3m descendentă sau 2M, la care se mai pot adăuga unul sau două sunete, motiv ce este uneori transpus la alte trepte şi creând un ambitus mai mare şi continuând unul din cele mai arhaice procedee.

În capitolul al cincilea, "Repertoriul obiceiurilor familiale în actualitate" încerc să prezint cele mai semnificative secvenţe ce se desfăşoară în cadrul importantelor momente din viaţa omului : nunta şi moartea, precum şi creaţiile muzicale ce le însoţesc.

Nunta, în comunitatea rurală damboviteana, mai reprezintă şi astăzi un adevărat spectacol la care participă membrii întregii obşti. Ea are un caracter fastuos fiind, în acelaşi timp, obiceiul cel mai deschis înnoirilor astfel ca momentele arhaice se îmbină cu cele moderne, de tip citadin (înlocuirea costumului tradiţional cu haine civile), reflectându-se şi în creaţiile muzicale integrate. Ceremonialul de nuntă prezintă similitudini în toate zonele ţării, atât ca desfăşurare a scenariului cât şi ca sensuri, originea acestei practici fiind

străveche ; momentul nunţii propriu-zise este pregătit cu mult. Desfăşurarea nunţii propriu-zise cuprinde o serie de momente cu semnificaţii anume, menite să asigure trecerea tinerei perechi de la o stare socială la alta, momente ce sunt respectate cu stricteţe şi care sunt însoţite de un anume repertoriu muzical, mersul la apă, îmbrăcatul miresei, bărbieritul ginerelui, îmbroboditul miresei, nuneasca. Aceste creaţii muzicale rituale şi ceremoniale sunt interpretate de lăutari în zona dâmboviţeană şi reprezintă adevărate valori folclorice.

Cea mai frecventă creaţie este "cântecul miresei". În cele două exemplare culese în satele judeţului Dâmboviţa, predomină structurile diatonice, eolicul şi mixolidicul pentru ca în cea de-a treia ("Hora miresei") să pătrundă inflexiuni cromatice. Integrată anifestărilor ceremoniale premergătoare "plecării" miresei de la casa părintească "Hora miresei" este extrem de valoroasă nu numai coregrafic, dar şi muzical.
La fel de interesant se prezintă şi cea de-a doua variantă a "Bărbieritului ginerelui".
În urma cercetărilor efectuate am constatat că aspectele muzicale diferă de la o regiune la alta, în cântecele rituale de nuntă din spaţiul dâmboviţean relevante fiind si "Nuneasca", "Cântecul nunului" care este foarte cunoscut în Muntenia, respectiv ţinutul dâmboviţean. Referindu-ne la producţiile coregrafice, acestea se manifestă prin dansuri rituale şi dansuri obişnuite, cu caracter distractiv. Dintre dansurile rituale se disting : "Jocul bradului" sau al "Steagului" ; "De trei ori pe după masă"; "Nuneasca" ; "Jocul miresei".
În ultima perioadă se observă o tendinţă accentuată de reducere a ceremonialului, scurtarea duratei nunţii, diminuarea/dispariţia anumitor personaje (starostele este înlocuit de lăutar), sau a anumitor momente. Sub influenta citadina, costumul popular de mireasă a fost înlocuit de hainele civile, în puţine localităţi se mai foloseşte costumul popular şi numai în anumite momente premergătoare nunţii (chemarea la nuntă).

Spre deosebire de folclorul altor popoare, Ceremonialul funebru la români face parte din ciclul adecvat mortului şi este centrat pe ideea că nu există teamă pentru mort, în legătura dintre lumea reală şi cea de dincolo găsindu-si explicaţia şi ideea continuităţii neamului. În evoluţia obiceiurilor de înmormântare un rol important l-a avut cultul Zamolxis, la care s-au adăugat mai târziu elemente romane (noenia).
În desfăşurarea ritualului in zona dambovita se disting trei etape importante : despărţirea de cei vii, pregătirea trecerii către nefiinţă, integrarea în lumea morţilor şi
restabilirea echilibrului social rupt prin plecarea defunctului. Etapa a treia cuprinde înmormântarea propriu-zisă, ce reprezintă încheierea celei de-a doua secvenţe a ceremonialului şi începutul celei de a treia. Alaiul mortuar este alcătuit din rudele defunctului, alţi membrii ai comunităţii, iar dacă cel dispărut a facut parte dintr-o categorie socio-profesională anume, atunci înmormântarea propriu-zisă va îmbracă
forme specifice.
În timpul celor trei zile când mortul rămâne în familie, dar şi după aceea au loc manifestări folclorice precum bocetul şi muzica instrumentală.

Dintre obiceiurile din perioada de iarnă cunosc o largă apreciere şi se produc cu o frecvenţă foarte mare, perioada de manifestare fiind cuprinsă între 24 decembrie -
7 ianuarie. Elementele precreştine, păgâne ale sărbătorilor de iarnă au determinat biserica să interzică sau să asimileze aceste obiceiuri "drăceşti", cum era cunoscut până nu demult colindul. Acest fapt nu a reuşit să înlăture caracterul profan al acestuia, care s-a perpetuat
până în zilele noastre, demonstrând vechimea şi originalitatea acestor obiceiuri la români.

Colindul este cel mai bogat şi cel mai reprezentativ din ciclul sărbătorilor de iarnă, are funcţii de felicitare şi îmbracă două forme de manifestare :
a) colindul cu mască animalieră care este considerat ca fiind cea mai veche formă de întâmpinare cu bucurie şi urări a Anului Nou ; măştile întâlnite la noi fiind : Capra/Brezaia, Vasilca şi mai recent Ursul.
b) colindatul propriu-zis practicat de copii şi adulţi.
Exemplele muzicale prezentate poartă amprenta unor denumiri locale : Moş Ajun, La Moş Ajun, Bună dimineaţa, Astă seară-i seară mare, La colindat, colindeţe etc.
Sorcova - se practică înaintea Anului Nou şi se întâlneşte frecvent în spaţiul dâmboviţean, crenguţa de pom înmugurită fiind înlocuită în timp de un beţisor împodobit cu flori artificiale. Chiar dacă ea este atestată ca fiind de origine slava ("surova"), datina era întâlnită şi la romani, la Calendele lui Ianuar, odată cu darurile se împărţeau şi crengi verzi (Steve), Steva reprezentând zeiţa sănătăţii.

Cântecul de stea - este atestat din secolul al-XVIII-lea şi a fost creat de către biserică sub influenţa creaţiilor luterane şi calvine. El s-a contopit cu Vicleimul, nemaiputându-se face o delimitare clară între ele. Spre deosebire de colinde, cântecele de stea nu au refren şi datorită aceleaşi lungimi a versului şi a coincidentei datei de manifestare, unele texte de colinde au trecut pe melodii de cîntece de stea şi invers. Atât sub aspectul textului poetic, cât şi al melodiei, cântecul de stea prezintă interes în ceea ce priveşte raportul dintre creaţia cultă şi cea populară.

Pluguşorul şi semănatul - au un substrat agricol arhaic, urmărind prin "magia imitativă" să asigure abundenţa recoltelor, fiind practicat şi în Muntenia, precum şi în zonele limitrofe. Pluguşorul dâmboviţean cunoaşte două moduri de manifestare : unul scandat, recitat şi altul cântat, care se găseşte într-o frecvenţă mai mare faţă de primul.

Zona etnografică Cricovul Dulce

Zonele etnografice, unele foarte bine delimitate, au constituit regiuni de studiu multilateral pentru multe categori de cercetători: muzeografi, etnografi, folcloristi, lingvisti, istorici, arhitecţi. In ultimul timp se încearca impunerea în harta etnografică a României a zonei Dâmboviţa, care nu a fost clar definită şi delimitată. Coordonatele istorico-geografice şi etnofolclorice ale ţinutului dâmboviţean a făcut obiectul de studio pentru mulţi specialişti Succesiunea secvenţelor şi a "evenimentelor" (geografice, istorice, etnografice şi de creaţie folclorică) s-au axat pe ideea generatoare a multor specialişti, aceea că ţinutul dâmboviţean este o vatră materială şi spirituală de referinţă a neamului românesc.

In acest context subzona etnogeografică Cricovul Dulce, având ca element constitutiv valea râului cu acelaşi nume, ar putea reprezenta un element distinctiv, aflat la confluenţa zonei Prahova cu zona Muscel.

Ultimele documente ale zonei etnogeografice Cricovul Dulce evidentiaza frumusetea traditiilor culturale ale zonei Moreni, Dambovita: case vechi de peste 100 de ani mai mult la Ursei sau Varfuri, ceramica remarcabilă cu rădăcini medievale se mai meştereşte la Dărmăneşti, ţesăturile din lână, cu modele deosebite, sunt numeroase în casele din zona, ii şi fote îmbogăţesc varietatea costumelor strânse la Muzeul Şcolii nr. 1 din Moreni.

Ceramică de Olari

Case de peste 100 de ani din Vișinești

Frumuseți în muzeul Școlii nr. 1 Moreni

Mobilier tradițional

Obiceiuri și tradiții din zonă

Ocupații tradiționale la izvoarele Cricovului

Costum popular din Ursei

Prof. Ion Stoica - Moreni