Calendar evenimente

free counters vizite

Vasile Moldoveanu

 

Vasile Moldoveanu


 

Vasile Moldoveanu este unul dintre ultimii cioplitori in lemn care mai face icoane de vatra, cea mai veche icoana romaneasca de dinainte de pictura pe sticla. Este un element crestin creat de taran ca un scut spiritual pe care il asaza pe hornul vetrei sa impiedice sa intre duhul rau in casa. taranul a spart un lemn de stejar si pe o bucata din el a scrijelit o cruce, un serafim, un arhanghel sau un sfant protector- ne-a povestit mesterul.

 

Vasile Moldoveanu, sculptor in lemn din Moreni, Dambovita. Are o meserie de profesor, dar a invatat sa modeleze si lemnul de la zece ani, de la bunicul sau. Astazi incearca sa transmita mestesugul altor copii, dar se plange cumva resemnat ca-i pierde in favoarea calculatorului.

 

"In prelucrarea lemnului, este din ce in ce mai greu. Au disparut meserii traditionale. Nu mai avem fierarul satului, tocilarul, dulgherul si tamplarul satului. Azi gasesti scule in magazine, dar nu le poti adapta tiparului traditiilor", spune Moldoveanu care isi confectioneaza singur instrumentele necesare mestesugului. De asemeni spune ca este necesar sa-si conserve sculele in miere de albine, iar lemnul il ia din padure. Troitele sunt sculptate din lemn masiv.

 

Munca lui s-a bucurat si de apreciere, beneficiind de invitatii la anumite evenimente chiar din partea fostului ambasador al Statelor Unite la Bucuresti, Michael Guest. De altfel, Moldoveanu s-a ocupat de studierea mestesugului sau in toate zonele Romaniei. Ochii i se aprind cand vorbeste de icoana de vatra, pe care oltenii o fac din lemn de esenta tare pentru a proteja casa de duhurile rele ce pot intra pe hornul casei sau de crucea de mana folosita de preoti cand mergeau cu botezul prin sat. "Vedeti cat de interesanta este aceasta din zona Bucurestilor? Crucea are in partea superioara simbolurile Sfintei Treimi, iar de-abia in partea de jos sunt soarele si luna", spune incantat de un model descoperit prin calatoriile sale.

 

In ultimii ani a participat la multe targuri si expozitii nationale si internationale:

 

  • Târgul „Tradiţii şi flori de sărbători", deschis în parcurile Cişmigiu şi Herăstrău (26 martie - 2 aprilie 2010).

 

Primăria Municipiului Bucureşti, prin Centrul Tradiţiei şi Creaţiei Populare a organizat evenimentul Tradiţii şi flori de sărbători, în parcurile Cişmigiu şi Herăstrău.În pragul sărbătorilor pascale, bucureştenii au fost asteptaţi cu expoziţie de flori, târg de meşteşugari, plimbări gratuite cu trăsuri, muzică tradiţională şi fanfare. Iar pentru cei mici, organizatorii au pregătit spectacole de teatru pentru copii, plimbări cu ponei, picturi pe faţă şi multe alte surprize.


Târgul „Tradiţii şi flori de sărbători", deschis în parcurile Cişmigiu şi Herăstrău, a adunat foarte mulţi artişti veniţi din diferite zone ale ţării. Aceştia sunt olari, pielari, sculptori, mesteşugari care iubesc tradiţiile româneşti şi doresc ca acestea să nu fie uitate.


Un mare iubitor de artă este şi Vasile Moldoveanu, sculptor din Moreni, Judeţul Dâmboviţa, care a reprezentat România cu succes în toate locurile în care a fost. Vasile Moldoveanu a vorbit cu reporterii Infonews despre lucrările sale şi despre cum a ajuns să fie cunoscut, spunand ca :,,Arta mă face să simt că nu trăiesc degeaba"


Infonews: Cu ce vă ocupaţi?


Vasile Moldoveanu: Mă ocup numai de arta tradiţional-românească, de tehnica veche şi de obiceiurile zonei mele. Cochetez intre pictură şi sculptură. Iarna pictez, iar vara îmi place să stau în aer liber să sculptez.


Cum s-a născut pasiunea pentru artă şi tradiţii?


Pasiunea o am din copilărie de la bunicul meu, care a fost un mare meşter de prelucrare artistică a lemnului. La noi în Muntenia, lemnul se trafora şi totul era o întreagă dantelărie. Mă fascinau aceste lucruri şi uşor, uşor m-am îndrăgostit de sculptură.


De unde vă procuraţi materialele?


Am „Grădina Raiului" aproape. Zona noastră este forestieră, găsesc cu uşurinţă tot ce-mi trebuie.


Aveţi un ritual pe care îl respectaţi când lucraţi?


Depinde foarte mult de ce anume intenţionez sa lucrez, pentru a ştii ce lemn îmi trebuie, dar în general merg în pădure, îmi iau buşteanul, îl spintec, îl pun la uscat şi apoi îl selectez. Spre exemplu obiectele religioase le fac din lemn de salcie, care prin natura dogmei reprezintă un lemn binecuvântat de Maica Domnului.


După ce vă ghidaţi?


Când lucrezi trebuie să urmăreşti anumite simboluri care reflectă tradiţiile. Nu se fac aşa după ureche. Sunt lucruri sfinte, spirituale care se pun la loc de cinste.


Ce obiecte vă definesc cel mai bine?


Toate lucrurile pe care le fac sunt din pasiune şi iubire pentru artă şi tradiţii. Obiectul cu care mă identifică multe persoane si pe care am reuşit să îl scot la lumină este icoana de vatră, numită aşa deoarece se pune în bucătărie. Pe aceasta o fac dintr-un lemn tare, o pictez difuz în culori de apă şi o conserv cu ceară de albine ca să reziste în timp.


Aţi participat şi la alte expoziţii?


Am participat la foarte multe evenimente importante în Spania, Italia, Franţa si bineînţeles în România. Peste tot am fost apreciat şi asta m-a făcut să mă simt pe deplin mulţumit. Arta iţi dă satisfacţii, simţi că nu trăieşti degeaba.

 

  • Targul International al mestesugarilor Traditionale, Gabrovo Bulgaria -editia 2010, 2011


Complexul Naţional Muzeal ASTRA, prin Muzeul Civilizaţiei Transilvane ASTRA, a participat, începând din anul 2001 ocazional, iar din 2007, în fiecare an, la Târgul Internaţional al Meşteşugurilor Tradiţionale din Gabrovo, Bulgaria organizat de Complexul Arhitectural-Etnografic „Etar" din Gabrovo.


În cele cinci zile de târg, aproape o sută de creatori populari din ţinutul Gabrovo se întrec, an de an, în meşteşug şi fac schimb de experienţă cu cei veniţi din alte ţări: Franţa, Cehia, Ucraina, România, Japonia, Maroc, Rusia, Republica Moldova, Lituania, Grecia, Portugalia, Spania, Polonia.


Atmosfera târgului este completată la fiecare ediţie de spectacole susţinute de ansambluri folclorice din Bulgaria.


În fiecare an în cadrul târgului are loc un concurs între cei mai iscusiţi meşteri în prelucrare lemn sau ţesut ş.a. Concursul constă în reproducerea unei piese de colecţie din patrimoniul muzeului din Gabrovo, meşterul câştigător fiind recompensat cu trofeul târgului, un clopot de argint, şi cu dreptul de a organiza o expoziţie personală în următorul sezon turistic.

 

Editia din 2011

 

  

 

 

 

 

 
Ediția din 2010

 
 

  • Târg de Sfânta Maria la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti" 

 

 

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti" din perioada 8-9 Septembrie 2012, la „Târgul de Sfânta Maria" a gazduit o frumoasa manifestare ce reprezinta prilej de întâlnire a comunităţii dar şi de comercializare a produselor toamnei (fie cele rezultate din recoltele abia culese, fie produse meşteşugăreşti necesare în gospodărie). 


Târgul de Sfânta Maria marchează de fiecare data la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti" sfârşitul verii şi al vacanţelor şi începutul activităţilor dedicate toamnei şi pregătirii iernii. Vizitatorii au fost iniţiaţi în taina picturii icoanelor pe sticlă şi lemn (care au ca principal personaj iconografic pe Sfânta Maria) şi au putut achiziţiona produse tradiţionale. Cu alte cuvinte, a fost un prilej de intoarcere la atmosfera vechilor târguri de Sfânta Maria, prilej de întâlniri, comercializare de produse dar şi de distracţie.

 

  • Artizanat românesc "România, o ţară de nota 10" în Castellon (11 iulie 2008)

 

 

În cadrul programului "România, o ţară de nota 10", în data de 11 iulie 2008 s-a organizat, la centrul comercial El Corte Ingles din Castellon, de către Consulatul României din Castellon şi Biroul Judeţean Dâmboviţa, Ziua Demonstraţiilor Artizanale Româneşti (sculptură în lemn, ceramică şi broderie).


Pentru realizarea acestui eveniment, organizatorii au invitat meşteşugari din Dâmboviţa, care au sculptat cruci din lemn în faţa clienţilor mall-ului şi au brodat ştergare. Vasile Moldoveanu, etnolog şi profesor de artă populară, după cum se recomandă, venit din Moreni, Dâmboviţa, ne arată cele mai frumoase dintre sculpturile sale: lăzile de zestre în miniatură.


Acestea sunt sculptate în lemn şi decorate cu motive stilizate, în funcţie de clasa socială a fetei de măritat. Nu lipseşte nici icoana de vatră, simbolul spiritualităţii creştineşti. Mai departe, descoperim lucrări religioase, de data asta pictate pe lemn de brad.


"Am văzut când bărbaţii sculptau crucile, iar femeile brodau acele minunate prosoape de bucătărie. În plus, toate cele expuse, linguri de lemn, solniţe şi farfurii pictate, mi-au adus aminte de vremea când mergeam în satul bunicii mele, care avea multe obiecte destul de asemănătoare cu acestea", a spus Teresa Fernando, angajată a centrului comercial.

 

 

ARTA POPULARĂ ÎN VIZIUNEA MEŞTERULUI LEMNAR VASILE MOLDOVEANU


Drd. FLORIAN DUMITRACHE

 

Arta ornamentaţiei populare constituie, prin echilibrul şi deferenţa pentru tradiţiile ancestrale ce o însoţesc, un monument cu trăsături particulare care îi îndrituiesc statutul original, incontestabil. În tehnica crestăturilor şi ciopliturilor lemnului, s-a manifestat întreg talentul meşterilor populari, calităţile native ale acestui material conferindu-i întâietate printre factorii de exprimare a tradiţiei. În acest mod, a ales şi meşterul lemnar Vasile Moldoveanu să promoveze pitorescul în strânsă consonanţă cu esteticul mediului rural tradiţional.

 

 Meşterul Vasile Moldoveanu în atelierul său din Moreni
 
Născut în comuna Moreni, judeţul Dâmboviţa, într-o zona înconjurată de păduri, Vasile Moldoveanu s-a simţit atras, încă de la fragedă vârstă, „de căldura lemnului, de frumuseţea şi culoarea lui". La vârsta de 11 ani, a început să frecventeze, în cadrul şcolii primare din Moreni unde era elev, Cercul de Artă, secţiunea pictură pe sticlă, unde a făcut şi sculptură. „Însă, totul a început cu un briceag, doi ani mai târziu", îşi aminteşte meşterul, pe care bunicul său, dulgher de meserie, i l-a transformat într-o unealtă de crestat lemnul.

Elementele ornamentale ale casei (pazii, stâlpi, pălimare ş.a.) pe care bunicul său le executa prin traforare şi cioplire în atelierul său, i-au servit ca arhetip în dezvoltarea artei sale. Cultura populară însă, a fost cea care a constituit izvorul său de inspiraţie, mecanismele psihice descrise în structura gândirii, ca imaginea, simbolul şi conceptul fiind unităţile informaţionale ce i-au particularizat creaţiile. Astfel că, printre modelele care i-au întregit meşterului Vasile Moldoveanu opera artistică, se numără icoane pictate pe sticlă, cruci de mână, lăzi de zestre în miniatură, linguri, icoane de vatră, furci de tors, sărăriţe, opaiţe ş.a., toate reflectând latura sa afectiv motivaţională: pasiunea şi tendinţa de autodepăşire.

Meşterii lemnari s-au întrecut în a da viaţă obiectelor ce alcătuiau interiorul locuinţei, iar faptul că meşterul nostru mai urmăreşte acest aspect, îi aduce un plus de originalitate. După părerea sa, „un obiect trebuie să însumeze trei calităţi: să fie frumos, să respecte tehnicile tradiţionale de lucru ce-i garantează trăinicia şi să îşi găsească utilitatea chiar şi în cadrul modern al locuinţei contemporane". În aceste împrejurări, prin funcţionalitatea lor, creaţiile sale devin atemporale, se contopesc cu microuniversul casei, iar prin simbolistică răspund nevoilor imateriale, nu numai senzoriale, ale unei seminţii ce-şi doreşte permanentizarea legăturilor cu divinitatea.
Toate modelele sale împlinesc un ciclu a cărei semnificaţie ornamentală se regăseşte într-o credinţă, într-o stare sufletească, într-o constantă a tradiţiilor populare ce reflectă, de multe ori, o condiţie socială. „Nimic nu este întâmplător în reprezentarea simbolistică a obiectului": motivele cosmomorfe (soarele, stelele), al căror conţinut semantic este echilibrul; motivele fitomorfe (turiţa, floarea soarelui, pomul vieţii, trifoiul cu patru foi), sunt percepute ca elemente ale unei vieţi modeste în care destinul joacă un rol important, dar şi ale reprezentării vieţii fără de moarte şi rodniciei fără sfârşit; motivele scheomorfe, geometrice, antropomorfe şi zoomorfe (dinţii de fierăstrău, furca de tors, toporul, capetele de cai, rozetele ş.a.), au un rol apotropaic, constituind bariera imaginară în calea spiritelor cu însuşiri negative; motivele avimorfe (porumbelul, cocoşul), primul simbolizând pacea, armonia, împăcarea, iar cel de-al doilea vesteşte lumina zilei întruchipând sufletul omenesc; motivele cu teme religioase (crucea, Trinitatea, pristolnicul, sfoara), sunt simboluri asociate, inseparabil, de viaţa spirituală a unui popor născut creştin.
 
 Diverse obiecte din atelierul meşterului
 
Ca o interpretare unitară a creaţiilor sale, se remarcă conturarea unilaterală a unui mediu social, o încărcătură simbolistică eterogenă a acestora pricinuind, în viziunea sa, inexpresivitate şi confuzie (Florian Dumitrache, Lemnul - principala formă de exprimare a meşterului Vasile Moldoveanu, în Buletin Informativ- Centrul Naţional Pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, nr.4, 2011, p. 40). Toate aceste ansambluri distincte de reprezentări, idei, concepţii ne indică o mentalitate originală a artei populare văzută prin prisma unei realităţi indisolubil legate de activităţile cotidiene ale săteanului.

Mediul natural, ocupaţiile, schimburile culturale, doleanţele şi aspiraţiile unei lumi aflate în continuă schimbare, au deschis, însă, şi calea compromisului. Redarea emfatică, din punct de vedere semiotic, a unor obiecte, adaptate veleităţilor comanditarului, a depăşit, uneori, cadrul concepţiilor artistice ale unor meşteri populari, deşi nu s-au abătut de la cele tehnice, consacrate de tradiţie. Este un mod de a se raporta la economia de piaţă, de a selecta, prin metacogniţie, strategiile manageriale şi de a monitoriza, totodată, eficienţa acestora. Totuşi, este un lux pe care cu greu şi-l pot îngădui, conştienţi că aceste strategii nu reprezintă chintesenţa artei populare, ci doar sincope ale procesului de creaţie. Pentru Vasile Moldoveanu aceste concesii sunt inadmisibile, chiar dacă au ca rezultat un plus de confort material, nu şi le poate permite, presupunând regres şi denaturare a valorilor promovate. „Experienţa te responsabilizează, îţi impune rigurozitate în muncă şi-ţi trasează coordonate stricte de la care nu te poţi abate".
 
 Meşterul Vasile Moldoveanu la Muzeul Satului
 
Prezent la numeroase târguri şi festivaluri de specialitate, atât în ţară (Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti" din Bucureşti, Muzeul Ţăranului Român, Complexul Muzeal „Astra" din Sibiu ş.a.), cât şi în afara hotarelor ţării (Strasbourg, Kiev, Zagora, Amman, Chişinău ş.a.), meşterul popular Vasile Moldoveanu a reuşit să se plaseze printre ambasadorii de seamă ai idealurilor materiale şi spirituale ale poporului român. El a conferit obiectelor sale mai mult decât o valoare intrinsecă; le-a însufleţit, le-a atribuit un scop, le-a transmis însuşiri menite să coaguleze informaţii cu privire la străvechile noastre credinţe şi obiceiuri, privite cu interes şi admiraţie în toate colţurile lumii.
 
 Meşterul Vasile Moldoveanu alături de soţie la Muzeul Satului
 
Cutumele şi superstiţiile pe care meşterul Vasile Moldoveanu, cu măiestrie le perpetuează în arta decorativă, au o importanţă excepţională, constituind un tezaur al creaţiei noastre populare, dar şi al artei şi culturii universale. Indiferent de particularităţile zonale, ele vin să întregească aspectul general etnografic al poporului roman, conservând un mod de viaţă ce ne individualizează ca naţiune.
Înapoi